Crăciunul stăpânului și viața câinelui abandonat se încadrează în tipare totalmente diferite.
Abandonul animalului , indiferent de motive , nu are scuze iar bietul suflet nevinovat ,capabil de iubire necondiționată față de stăpânul său , de cele mai multe ori sfârșește dramatic.
Vezi și : https://minadestiri.ro/2020/12/23/o-istorie-a-craciunului-la-cluj/
Crăciunul stăpânului și viața câinelui abandonat.
Este ziua de Craciun când trebuie să fim mai buni , mai înțelepți , mai toleranți unii cu alții dar și cu sufletele pline de iubire din lumea animală.
Dacă-i vedeți pe drum și citiți textul de mai jos gândiți-vă la sufletul lor chinuit :
„Vai de sufletul amărâtelor gestante. Cu burțile uriașe, ființe nevinovate, bântuie pe câmpuri, pe marginea șoselelor, prin parcări goale, prin păduri întunecate și umede. Mănâncă scoarță, plastic, lemn, carton, pământ. Mănâncă orice este îmbibat cu miros de mâncare. Foamea este cumplită. Nimic din resturile amăgitoare nu le ostoiește durerea lăuntrică. Iar ploaia și gerul din timpul nopții le fac să sufere ca niște martiri. Când le vine sorocul ele vor aduce pe lume niște copii care vor deveni repede îngeri. Niște puiuți care se vor naște doar pentru a se chinui. Va fi frig, mama va avea puțin lapte și va fi plecată mult timp după mâncare. La capătul a câtorva zile, devotamentul mamei nu va mai putea să îi țină în viață. Și, undeva în noapte, trupurile lor plăpânde vor îngheța. Primii fulgi se vor așterne peste micuții reci.Mama va continua să-i lingă, să-i pună la burta ei, să-i cheme, să-i plângă. În zadar căci au plecat departe. Rând pe rând, copii mamei se sting. Biata mamă se resemnează. Foamea îi dă târcoale și îi sleiește de vlagă trupul slăbit. Totul este înghețat în jur. Merge împleticit. Fiecare pas este o tortură. Pielea neacoperită de blană începe să se înnegrească; degeră. Durerea e cumplită. A găsit o pungă ce miroase a mâncare. Încearcă cu ultimele puteri să o tragă din pământul înghețat. Limba i se lipește. Se smucește și o durere cruntă o străbate. Arată ca o umbră. Pielea este întinsă pe conturul fiecărui os. Ostenită, se așează câteva minute. În cădere oasele izbesc pământul înghețat. O dor. Stomacul o arde. Limba sângerează. Este sfârșită; resemnată. Este acoperită de chiciură. Adoarme fără să vrea. Crivățul îi învăluie trupul. Pământul dezghețat de la caldura trupului reîngheață și o face prizonieră. Se trezește dar nu mai are putere să iasă din strânsoarea gheții. Doar ochii mai arată un semn de viață. Crivățul o biciuiește fără milă. Se gândește la copii ei. Închide ochii pentru totdeauna. Singură, în strânsoarea pământului rece.Undeva, în casă la căldură, cel care a abandonat-o, se pregătește să ia cina. Nu are vreo remușcare. A uitat că a avut un câine… !”
Text: Oana Ungureanu
Sursă : https://www.facebook.com/